Secretul lui Dumnezeu

Ieri seară m-am întâlnit, pe scară, cu vecinul meu, cu care m-am salutat, politicos, ca de obicei.
Eu suiam, el cobora undeva.
Aflu acum cu stupoare că astă noapte a murit.
Ca să mă conving, am coborât pe scară, trecând pe la uşa lui.
Acolo ardea o lumânare, iar pe el nu l-am mai întâlnit.

M-am gândit:
Cum o fi putut oare să fie atât de secretos şi prefăcut, să nu pomenească nici un cuvânt despre ce avea de gând să facă în acea noapte.
Ca să vezi cum e omul: suntem aici de 20 de ani, ne salutăm, vorbim câte în lună şi stele, şi tocmai asta nu a vrut să îmi spună.

La întoarcere am povestit preotului cu care am urcat scara.
El m-a lămurit scurt:
Nu a spus la nimeni că va muri, fiindcă acesta e secretul lui Dumnezeu.