Hotnews.ro Ultimul Minut (RSS)

marți, 14 septembrie 2010

Fetiţa de pe banca din gară





                                                                                   



Ţii minte
Bunicule,
Când te rugam să mergem
Să vedem cum soseşte trenul
În gară?


                                                                                                                      
Ne aşezam întotdeauna
Pe o bancă,
Unul lângă altul,
Ţinându-ne de mână.



Din depărtare
Se auzea un fluierat sfâşietor.
Strângeam mâna ta osoasă,
Tremurătoare.

Parcă şi tu aveai o teamă.



Trenul se oprea scârţâind la peron.
O mulţime de copii coborau
Râzând,
Iar bătrâni,
Care terminaseră sejurul
În Staţiune,
Urcau trişti
În vagoane
Cu valiza grea a anilor.



Mâna ta se topea dintr-a mea,
Mi- a fost frică mereu de asta,
Iar uşa trenului, ca un capac,
Te-ar fi acoperit.


Mecanicul acelui tren ciudat
Îşi făcea atunci semnul crucii,
Trăgea semnalul sfâşietor de plecare,
Iar ultimul vagon s-ar fi pierdut
Cu tine
 În ceaţa Timpului.


Mă întorceam acasă
Sub ploaia cenuşie,
Singură,
Pe un drum care nu se mai sfârşea.

Bunica,
Plângea la geam,
Iar în casă
Lăcrima o lumânare.

Bunicul a plecat tare departe,
Mi-ar fi spus ele.

Dragă bunicule,
Mă gândeam strângâdu-ţi mâna,
Ca să nu pleci de lângă mine,
Voi reveni mereu
Şi te voi aştepta
Pe bancă
În gară,
La fiecare tren.

Iar când voi fi ca tine,
Dragă bunicule,
Voi urca şi eu valiza zilelor trăite,
În trenul vieţilor terminate.

Şi voi pleca,
Lăsând să aştepte,
Pe aceeaşi bancă,
Pe care odată am stat amândoi
Ţinându-ne de mână,
O fetiţă de 5 ani,
Singură,
Ca şi mine.
 ..................................................

Ne întorceam acasă amândoi,
Prefăcându-ne veseli,
Iar tu spuneai,
Pe drum,
Dragă bunicule,
Strângându-mă în braţe
Ca din senin,
Că mă iubeşti.