Clonarea în apă

(Înainte de a citi cele de mai jos, pentru a nu mai înţelege nimic, e bine să citiţi şi Clonarea în vid, dintr-un nr. anterior.
Sau, şi mai bine, renunţaţi.)

Notă
Cercetările pe plaja de la Marea Neagră au continuat, după ce a fost publicat primul document.
Recent a fost dezgropat un alt document, în acelaşi vechi limbaj al Internetului.
(cât de arhaic, faţă de comunicarea actuală, litere cuneiforme imprimate cu aparatul Morse pe bandă invizibilă).
În prezent există 2 specialişti care cercetează şi colectează permanent meduzele moarte, ca şi mucurile de ţigară de pe plajă.
Iată documentul recuperat recent, cu valoare de excepţie.
(Putem afirma astfel că Marea Neagră devine încet - încet o Mare Moartă.)

1. Un sudanez a fost condamnat sa se insoare cu o capra. Proprietarul animalului l-a surprins pe barbat comportandu-se cu animalul ca si cum i-ar fi fost sotie, asa ca l-a legat si l-a dus in fata consiliului batranilor din sat. Acestia l-au obligat pe barbat, conform obiceiurilor locale, sa ii achite proprietarului caprei o "dota" de 50 de dolari, deoarece a necinstit-o si sa ia animalul acasa, ca "nevasta", relateaza Romantica.2. Cristina Spatar face crize de nervi daca nu e satisfacuta sexual. Surse din anturajul cintaretei sustin ca "regina" este mai mult decit innebunita dupa sex, iar daca barbatul cu care are o relatie in momentul respectiv nu corespunde cerintelor sale, care se pare ca nu sint chiar atit de ortodoxe, face adevarate crize de nervi, scrie 7plus.3. Sperma din maduva. Cercetatorii de la Universitatea Tyne, din Newcastle, au descoperit o metoda de a transforma in laborator celule din maduva spinarii provenind de la femei in sperma. Astfel, rolul barbatului in cuplu se diminueaza, acesta nemaifiind necesar pentru conceperea copiilor, scrie Cancan.4. Polonezii isi maresc penisurile in Rusia. Sute de polonezi stabiliti in Marea Britanie se duc in Rusia sa-si faca operatii de marire a penisului, informeaza Cancan. Pe langa preturile mult mai mici decat cele din Regatul Unit, respectiv 2.000 de euro pentru interventie, cazare si drum, polonezii si sute de britanici, recunosc ca operatiile realizate de chirurgii rusi sunt superioare celor din Vest, iar rezultatul intrece orice asteptare.
(Sursa Hotnews)

Iată, deci, ce harababură era în vremurile de mult apuse, cu toate eforturile oamenilor primitivi.
După ce din primul document descoperit, aflam pericolul terorismului şi măsurile puerile azi,luate pentru combatere, iată aflăm din al doilea document, ce probleme ridica sexul (oare ce e aia?) şi rezolvările empirice.

Autorităţile te căsătoreau cu capre cinstite, necinstite.
Femeile făceau crize de nervi sexuali.
Sperma era prelevată de la coloana vertebrală atât de flexibilă a femeii.
În încercarea lor disperată de a îşi salva rolul în partidele de sex, bărbaţii aduceau penisele (sic) la dimensiuni cabaline.

Ordinea la care s-a ajuns acum, dovedeşte progresul enorm al Omenirii în probleme de sex.
Totuşi trebuie să fim recunoscători înaintaşilor noştri, care, prin ignoranţa lor, au împins înainte progresul, care de obicei merge înapoi.

Şi acestea toate, datorată clonării, fie în vid, fie în apă, din secolul ajuns la 25,5.


Clonarea în apă

Motto
E Timpul care foşneşte neîncetat,
Sau valurile mării care udă nisipul ?
(anonim, sec. III)

Personaje: Bebe, Pepe, Pepa, Eu1, Eu2, nevasta clonată, căţei.

Reiau istoria mea, din momentul când am intrat cu Bebe, la verificarea identităţii, în aeroportul de avioane cu vid greu.
Când m-am prezentat la aeroport la punctul de control a identităţii, pentru îmbarcare în avion, am fost bruscat amabil de ofiţerul superior, direct în fundul Mării Negre.
Bebe şi Pepe au ieşit pe aceeaşi uşă deodată, în Lume şi nu i-am mai văzut.

Pentru deplasare în adâncuri, am folosit un submarin deschis, propulsat cu apă de mare.
Apa, din punct de vedere uman, e o starea lichidă a vidului.
În prezenţa ambelor nu există aer şi mori axfisiat dacă le tragi în piept.

Probabil nu mai corespundeam portretului robot, făcut de pe baza firelor de păr, predate de tatăl meu la Oficiul Clonării, la înregistrare.
(fac o paranteză: în trecut înmulţirea se făcea prin spermatozoizi, care erau foarte mofturoşi, iar acum, după apariţia clonării, prin fire de păr.Acestea sunt mult mai stabile în orice orificiu corporal ar pătrunde).
Mă dezvoltasem deci anormal, faţă de prevederile Softului Mondial.
Într-adevăr în leagăn ascultasem zi şi noapte manele.

Ajuns la fundul mării, am fost încadrat la serviciul de ecologizare.
Mai concret la ştergerea fundului de excremente de la cartofii MC Donalds.
Nu după mult timp a sosit şi, probabil, soţia mea.
Ochii ei erau acum negrii, din cauza apei de Mare Neagră, nu ca la suprafaţă albăstrui, ca o reflexie a cerului.
În rest era neschimbată.
Şi uitase că am trăit împreună.
Ea a fost, ca şi mine, repartizată la curăţat fundul.
La fund am lucrat amândoi, morţi, 20 de ani.
După 20 de ani (tot conform Alex. Dumas- tatăl) ni s-a dat o muncă intelectuală, conform pegătirii.
Într-o dimineaţă, am fost ejectaţi pe plajă, pentru a curăţa meduzele moarte împănate de fumători cu mucuri de ţigară.
Tocam materia primă mărunt cu macetele.
Apoi era ridicată de chelnerii de la bufetele unde se servea fructe de mare proaspete, cu garnitură de mucuri de ţigară în scrumiere.
Făcând o muncă intelectuală, simţeam şi nevoia unei relaxări emoţionale.

Chiar când am ieşit din apă, spre mine s-a bucurat o căţeluşe, de parcă mă aştepta.
Avea 20 de ani şi 6 pui mici de vârsta ei.
Am botezat-o Pepa, în memoria căţeluşei noastre şi a bravului Bebe.
Ne-am ataşat şi noi, dar numai emoţional, nu şi fizic, de ea.
După ea se ţinea Pepe, şmecherul căţeluş, care, din când în când, se ataşa de ea fizic, ca o remorcă.
Le strigam de câteva ori: huo!
Ce mai, lipsea doar Bebe.
Dar curând urma să apară şi el.

Sectorul nostru de curăţat meduze cu ţigări, era de la Constanţa la Vama Veche.
După aceea, peste graniţă, curăţenia era preluată de colegii bulgari cu ceafa groasă (cf. Eminescu).
Locuiam într-o vilă din marmură de stuf, la Stufstock.
Într-o zi, tocmai când tocam o meduză vie care ţipa, am ridicat capul şi m-am văzut clar venind spre mine.
Pentru a evita orice confuzie, voi denumi aceste persoane Eu1, respectiv Eu2.
Am observat că între noi era o singură deosebire: Eu1, adică eu, chema prietenul lui Pepa, Pepe, iar Eu2, adică el, Bebe.
Parcă mai trăisem odată situaţia asta (vezi, te rog, episodul precedent) doar că soţia de acum, nu mai plângea.
Deci, iată că venise şi Bebe, adus cu gura de Eu2.
Eram din nou, cu toţii.
Altceva, am mai constatat, dar nu am spus la nimeni: când se culca cu Eu2, soţia se scula tristă.
E adevărat, că Eu2, refuza să se dezbrace de chiloţi, în prezenţa ei.
……………………………….

Raportul Ofiţerului Superior:
Sunt ofiţer superior la Oficiul Clonării din portul de submarine descoperite din Constaţa.
Am fost avansat de la Clonarea în vid, la Clonarea în apă, acum 20 de ani, când am rezolvat perfect greşit cazul tatălui lui Bebe.
Deunăzi trecând pe plajă, spre casă, am văzut o echipă de oameni sărmani, unul din ei fiind chiar tatăl lui Bebe, care alergau, printre mucuri de ţigară, să prindă meduzele moarte.
Erau doi bărbaţi la fel, iar femeia era o clonă, fiindcă avea ţâţele inversate.
Unul din bărbaţi, nu avea sex, deci era şi el o clonă.
Acestea sunt singurele diferenţe secrete, cunoscute numai de noi, cei de la Oficiul Clonării.
La un moment dat, lucrând cu maceta, accidental, unul din cei doi, cel care îl avea, şi-a tăiat un organ.
Era un accident clasic de muncă, specific numai bărbaţilor.
Celălalt, a luat organul de jos şi a fugit la spitalul regional Constanţa, unde a fost transplantat de dr. Ciomu.
Celălalt celălalt, venit în fugă, urlând, a fost prins de gărzile de la clonare şi, deoarece nu corespundea cu Softul Mondial de Urmărire a Persoanei, Până la Oprirea Definitivă a Respiraţiei, a fost aruncat în mare, ca să cureţe fundul.
În fond clonele au ajuns să coste o nimica toată.
Pot fi aruncate, dacă au fost desfigurate, măcar odată.
Dar de obicei sunt duse la abator, fiindcă sunt comestibile.
……………………………

Sunt Eu2 şi lucrez cu soţia pe plajă, la strâns meduze cu ţigară în colţul buzelor.
Pepa s-a jucat numai cu Bebe şi a făcut iar, singură, ca acum 20 de ani, un căţel cu părul creţ.
Soţia mea, s-a jucat doar cu mine (sper) şi a dat naştere unui băieţel, tot cu părul creţ.
Acum se scoală de dimineaţă veselă de lângă mine şi cântă manele lângă leagăn.

La Oficiul de Clonare în apă am predat deja câte 3 fire de păr de la Bebe şi de la micul căţel al Pepei.
Sunt atât de asemănătoare, că nici nu mai contează sub ce nume le voi preda.
……………………………………

Noaptea valurile mării aştern meduze peste ţigări.
Din mare, iese, la fiecare oră, capul meu ud de apă şi urlă de mi se face mie părul măciucă, că îi folosesc un organ.
Mă trezesc ud din stuf şi cred că eu sunt cel care a ieşit din mare.
Soţia mă întreabă speriată: eşti tu dragă? şi mă pipăie mereu în acelaşi loc.
Când se asigură, se nelinişteşte şi mă trezeşte.
Femeile chiar şi clone, tot femei.

Mâine Eu2, Bebe şi căţelul ne ducem să ne îmbarcăm în vaporul fără fund.
Mai întâi vom trece pe la verificarea identităţii.
E doar o verificare de rutină, bazată pe cele 3 fire de păr, iar ofiţerul e acelaşi care m-a mai trimis în fundul mării.

Astă noapte, preocupat de voiajul care urma să îl fac mâine, am visat că nevastă-mea este capră.
.................................................
Uneori, privind absent în largul mării, repet şi eu (doar o clonă), după acel anonim, din sec. III:
E Timpul care foşneşte neîncetat,
Sau valurile mării udă nisipul ?

Eugen Danescu

Clonarea în vid

Notă:
Într-un sit arheologic de la Marea Neagră, printre gunoaie şi meduze moarte, s-au găsit urme ale anticului limbaj al Internetului.
Publicăm mai jos, reconstituit, următorul document.
Data străveche e înscrisă în chiar conţinutul lui.
Am apelat la un expert de pe plajă pentru a comenta subiectul, rămas actual şi în zilele noastre.
Iată textul original:

„Incepand cu 14 ianuarie, strainilor care doresc sa intre in Marea Britanie si au nevoie de viza li se vor lua si amprentele digitale, sustine Rador.Potrivit noului sistem, turistilor din 133 de tari, care insumeaza aproape trei sferturi din populatia globului, trebuie de acum inainte sa le fie verificate amprentele digitale si comparate cu baza de date detinuta de autoritatile britanice vamale. Guvernul de la Londra a declarat ca este necesar sa fie descurajate persoanele care se folosesc de identitati false pentru a intra in Marea Britanie.Printre cei care incearca sa intre fraudulos in regat se numara cei care anterior au cerut azil Marii Britanii si au fost respinsi sau deportati, cei care au dosare penale sau cei cu intentii teroriste. Autoritatile au detectat pana in prezent aproximativ 5000 de cazuri de identitate falsa.”


Clonarea în vid

Suntem în pezent, inclusiv clonele noastre, peste 17 miliarde.
Posibilitatea de a ne recunoaşte între noi a devenit din ce în ce mai dificilă.
Trebuie să avem în vedere, că numărul de combinări care se poate realiza cu semnalmentele noastre este limitat matematic.
El a fost calculat şi este de 13 miliarde.000.082, deci a fost deja depăşit cu 4 miliarde.
Printre noi circulă nestingheriţi hoţi, criminali, terorişti, pe care îi credem oameni de bună credinţă, prieteni de ai noştri.
Mereu se caută noi metode ca să-i recunoaştem, chiar şi pe cei mai apropiaţi,chiar şi pe părinţii şi copiii noştri.
Fiindcă există deja, printre cele 17 miliarde, 8 miliarde de oameni care au aceeaşi înfăţişare (4 miliarde repetă înfăţişarea a 4 miliarde din ceilalţi 13 miliarde.
Există sigur, deci 2, 3, 4 sau chiar mai mulţi oameni, cu exact acelaşi fizic).
Nu mai eşti sigur dacă cea cu care te culci este soţia ta, precum nici că cel cu care se culcă soţia ta, eşti tu.

Trebuie să fac o paranteză
Încă din secolele trecute, terorismul făcea ravagii, (vezi documentul de mai sus, găsit la Marea Neagră), dar nu aşa de multe ca în zilele noastre.
De aceea şi atunci se luau măsuri stricte de securitate.
Ca să te lase în avion, se uitau la poza degetelor.
Numai că imediat a apărut metoda de a înşela:
Oamenii îşi puneau, la îmbarcare degete de copil, aşa că puteau trece liniştiţi cu bombele legate la brâu, sau cu droguri (pe atunci bombele şi drogurile erau interzise).
Apoi, când autorităţile s-au prins la şmecherie, te recunoşteau după cristalinul ochilor.
Dar şi această metodă a fost contracarată.
Nimic mai ieftin decât să introduci, în fiecare ochi, câte un cristal de sare de bucătărie.
Când autorităţile au aflat această practică, au interzis accesul cu sare pe aeroport şi au căutat metode mai eficiente, în special pentru călător.
De exemplu, doctorul îţi scotea ochii chiar înainte de decolare şi te prezentai fără probleme la avion.

Cu totul alte metode se folosesc acum, în secolul nostru 23,5.
Le voi reda pe scurt mai jos, fiindcă la noi se aplică de numai vreo 108 ani.

O voi lua metodic.
Acum 3 ani soţia mea, cu ajutorul meu, a născut un băieţel, cu părul negru şi creţ, botezat Bebe.
Tot atunci, am cumpărat o căţeluşă cu părul alb şi creţ, Pepa.
Ea a devenit tovarăşa băiatului nostru, iar amândoi bucuriile vieţii noastre.
Pentru înregistrarea lui Bebe, ne-am prezentat la Oficiul Clonării, fostul Oficiu de Stare Civilă din secolele trecute, unde a fost scanat integral.
I s-au luat dimensiunile feţei, corpului, membrelor, creerului.
Datele au fost introduse în Softul Mondial de Urmărire a Persoanei, Până la Oprirea Definitivă a Respiraţiei.
De acum încolo, el poate fi recunoscut instantaneu în orice punct de verificare din Univers, şi la orice vârstă.
Programul ţine seama de trecerea timpului şi de vreme (factorii climatici), care influenţează dezvoltarea unei fiinţe, modificând o dată pe minut, portretul robot al persoanei din baza de date.
Ba au fost cazuri când omul decedase, dar Softul îi dezvolta mai departe portretul, arătând chipul lui viu la 170 de ani.
S-a constatat, cu această ocazie, că nu există nici o diferenţă între fizicul unui mort şi al unuia viu la această vârstă.

La naşterea băiatului, odată cu prezentarea la Oficiu, am predat, conform legii, într-un plic de plastic, 3 fire din părul lui, pentru reconstituirea ADNului.
În caz de dubiu, asupra identităţii persoanei, imediat se obţine clonarea, originalul fiimd eliminat prin aruncarea în mare şi înlocuit cu clona, care devine original.
Vecinul meu, care nu are copii, m-a rugat să duc la Oficiu, căţelul lui cu părul negru şi creţ, ca al băiatului meu şi, conform legii, 3 fire din părul animalului.
Bineînţeles că l-am servit cu plăcere.
(Având grijă să nu încurc plicurile cu fire de păr, deşi erau identice.)
Clona, întrucât e obţinută cu ultimele date antropometrice ale originalului, este la acelaşi nivel de dezvoltare cu acesta.
Pentru clonare se folosesc firele de păr depuse la Oficiu la naştere.
Avantajul e că se obţine acelaşi copil, tânăr sau adult, din chiar momentul când originalul a fost aruncat în mare (de obicei în Marea Neagră).
Pentru a nu crea şocuri psihologice familiei, înlocuirea originalului cu clona sa, este secretă.
În acest fel, familia nu ştie dacă are de-a face în continuare cu originalul sau cu clona sa şi nu are voie să se îndoiască.
Doar în caz de dispariţii, familia poate cere clonarea, care în acest caz nu mai este secretă.
Sunt numai avantaje, iată.
Nu mai există tragedii familiale, deci.

Iar acum plec la avion, cu băiatul nostru.
Povestea străbunicul meu, cum prin anii 2050, transportul se mai făcea cu avioane cu reacţie.
Deseori reacţia întârzia sau se inversa.
De aceea multe zboruri se amânau, se anulau, sau avioanele cădeau ca muştele.

Avioanele vechi, cu reacţie, au fost de mult înlocuite cu avioane cu vid.
Ele au acelaşi aspect, dar nu au aripi şi coadă, şi, bineînţeles nici fuselaj, iar impulsul nu mai este dat de jetul de gaze arse, ci de jetul mult mai puternic de vid.
Se ştie că vidul este mereu proaspăt şi nu este poluant.
Vidul se aduce din spaţiul cosmic, unde este în cantitate infinită.
O caracteristică unică a vidului, este aceea că, o cantitate mică este la fel de grea ca şi o cantitate oricât de mare, conform legii Conservării Universale a Vidului.
Aşa că odată alimentat cu o cantitate de vid, avionul are orice cantitate de care are nevoie pentru zbor.
(Zborul cu vechile avioane cu reacţie, era pe axa spaţiului.
De la fereastră vedeai cum trece spaţiul pe lângă tine.
Avioanele cu vid, zboară pe axa timpului.
De la fereastră simţi cum trece timpul şi îmbătrâneşti, priveliştea nu se schimbă.)

În faţa tunelului de propulsie se face controlul persoanelor după metode moderne actuale.
La tunel m-am întâlnit cu vecinul nostru, însoţit de Pepe, căţelul tare şmecher, care vine adesea la noi, să se joace cu Pepa şi Bebe.

Primul am intrat eu la punctul de control şi am ieşit, cred, tot eu.
Apoi a intrat Bebe, băiatul meu şi a ieşit, tot el, dar schimbat, fiindcă arăta ca Pepe, căţelul vecinului.
A urmat vecinul meu, care a ieşit, cred, tot el.
Iar ultimul a intrat Pepe, care mi s-a părut mult schimbat la ieşire, fiind identic cu Bebe al nostru.
Atât Bebe, cât şi Pepe aveau acelaşi păr negru şi creţ.
Considerând situaţia în ansamblu, am simţit că mă apucă ameţeala şi îmi e greu să accept noile înfăţişări.
Întrucât Softul Mondial dă rezultate precise, nu avem voie să ne îndoim de exactitatea lor.
Dacă se efectuase o clonare, aceasta avea la bază ADNul din firele de păr depuse la arhivă, cu toată atenţia, chiar de mine.
Atunci s-a petrecut ceva de neînţeles: Bebe al meu, care arăta ca Pepe, a fugit la vecinul meu, schelălăind, iar Pepe, căţelul vecinului, care arăta ca Bebe, a venit plângând la mine.
În această situaţie aiuritoare, ne-am întors acasă cu toţii, puţin bulversaţi.
Am discutat situaţia cu soţia, cea care dăduse naştere lui Bebe, care arăta acum ca Pepe.
Ea a început să plângă în hohote şi a zis că Pepe este copilul ei, iar Bebe nu e altceva decât, vai, un câine.
Numai Pepa, căţeluşa noastră se bucura, deoarece ea îi iubea pe amândoi aproape la fel.
O deosebire făcea, doar fiindcă îl mirosea acum numai pe Bebe la organele genitale, în timp ce înainte îl mirosea numai pe Pepe.

Viaţa şi-a reintrat încet, încet în normal.
Bebe, care arăta ca Pepe şi căţeluşa Pepa, se iubeau şi mai mult, decât înainte de a merge la avion.
Toată ziua se hârjoneau.
Nevastă-mea avea încă dubii, pe care le exprima plângând pe ascuns.
Pepe al vecinului meu, începuse să înveţe să doarmă în coteţ.
Vorbea din ce în ce mai puţin şi lătra din ce în ce mai des.
Când mai primea şi câte un os, urla de fericire cu glasul lui Bebe, de se auzea până la noi şi ne sfâşia inima.
Timpul a trecut uşor, iar acum pot să vă anunţ o veste bună:
Pepa, căţeluşa noastră albă, fără să se împerecheze, fiindcă nu se joacă decât cu Bebe, copilul nostru drag cu părul negru şi creţ, a fătat 6 căţeluşi superbi.
Toţi au părul creţ şi sunt albi cu pete negre.

Nu ştiu ce a deranjat-o asta pe fosta mea nevastă, zic fosta, fiindcă a divorţat şi s-a căsătorit cu vecinul meu, părăsindu-l pe Bebe pentru Pepe, pe care am auzit că îl culcă în pat şi îl duce la şcoală.

………………………………………..
După 20 de ani (cf. Alex. Dumas- tatăl):
De mulţi ani, am rămas singur:
Pepa a fugit, după un an, pe străzi cu căţeii ei, iar Bebe a urmat-o dând din coadă.

Ieri am plecat în lume cu avionul cu vid.
În avion era şi Pepe.
Este student şi expert în clonarea în vid, noua soluţie de identificare.
El a mers cu avionul mai departe în lume.
Eu am sărit în vid, din mers, aterizând pe o plajă murdară de la Marea Neagră.
Acolo cineva citea un document scris în vechiul limbaj Internet.

Era Originalul meu.

Eugen Danescu