Premiul care ucide

Fotograful  a făcut poza şi a fugit fericit să o publice.
Vulturul a rămas, aşteptând să moară copilul, pe care apoi l-a sfâşiat (dacă a mai avut răbdare să aştepte...).
Fotograful a luat premiul Pulizer, după care s-a sinucis.
Copilul a murit, fotograful s-a sinucis, vulturul a zburat sătul.

O altă soluţie, ar fi fost ca fotograful să redevină om, să ia copilul, să îl ducă la centrul ONU din apropiere.
Dar de asta şi-a dat seama prea târziu.
A trebuit să ia acel nenorocit de premiu, decernat de acel juriu crud şi mercantil.
Care a răsplătit fotograful, fiindcă a văzut dovada, că el a lăsat copilul pradă vulturului.
Nu a observat încadrarea penală pe care o avea fapta.
Nu mai vorbim de responsabilitatea morală...
Fotograful s-a pedepsit singur.
Juriul ar fi trebuit şi el pedepsit.
El a premiat o crimă.

EMPATIA...

...la tot felul de animale (inclusiv, OM).
(video)

(O definiţie a EMPATIEI, poate fi: abilitatea de a recunoaste, percepe şi a simţi direct emoţiile celorlalte persoane şi a reacţiona emoţional.)

Aiud însângerat

Pe prima pagină a volumului, autorul a scris:

"Dedic această carte celor care, în întunecata perioadă comunistă, au căzut în temniţe, lagăre de muncă şi în subteran sau în munţi, luptând cu arma în mână şi cu gândul la Dumnezeu şi Patrie...

... celor care şi-au păstrat neîntinată onoarea şi au rămas oameni în orice situaţie...

... celor care au luminat neamul românesc, străjerul de milenii la hotarul dintre civilizaţie şi barbarie."

"Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.

Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei."

Culegere şi editare html : http://www.aprocescomunismului.com

http://www.angelfire.com/space2/carti/

Digitalizare pdf : Apologeticum

GRIGORE CARAZA

Nota mea: Grigore Caraza a fost arestat în 1949, la vârsta de 20 de ani, deţinut la Aiud şi eliberat în 1958. Apoi a mai suferit alte două condamnări, ispăşite tot la Aiud.  
În 1980  părăseşte ţara, unde revine în 2001.

  

Despre DACI şi DACIA

CINE SUNTEM ?                              -ADEVARURI ASCUNSE DE ACADEMIA ROMANA ?  CITITI,  VERIFICATI  INFORMATILE  SI DACA  AJUNGETI  LA ACELEASI CONCLUZII  SPUNETI -LE TUTUROR ACESTE NOI ADEVARURI ! DACIA M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: - Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).  Urmează altă întrebare: - Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: - Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).  Şi ultima întrebare: - Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau? Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"... Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"? După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele…   La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei? Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă...   De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu! Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie. "Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani. Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam… Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează! Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul... Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare... Cu deosebită stimă, Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York

Sugestie

 O, nu te mai uita

Prietene,

Înapoi,

Mereu nemulţumit.

Învaţă

Privind spre soare.

Să treci,

Radios,

De la Răsărit la Apus,

Printre semeni,

Umbrele vieţii tale.

Căci copacul,

Umbra căruia

Vei fii tu,

Oricum aşteaptă,

Înflorind

În fiecare primăvară,

Să-i vii

La rădăcină

Şi să te învelească definitiv,

Cu petale ofilite,

De linişte.

Lecţia de sexologie

The Daily Mail, citat de Rompres, transmitea recent:

Profesorii din Marea Britanie nu vor mai avea voie sa folosească expresia "mama şi tata" şi nu vor trebui să presupună că elevii au părinţi heterosexuali.

Începând cu vârsta de patru ani, copiii vor fi familiarizaţi cu ideea că există şi cupluri de acelaşi sex, iar profesorii trebuie să se asigure că elimină atitudinile homofobe din comportamentul micuţilor, precizează noile directive concepute de grupul Stonewall din Marea Britanie, care militează pentru drepturile homosexualilor, notează tabloidul britanic.

Profesorii vor trebui sa evite să le spună băieţilor "fii bărbat" sau să îi acuze că se comportă asemenea "unor fete".

România este desigur, ca întotdeauna, mult în urma statelor civilizate.

Legile sunt ele bune, dar populaţia e retardată.

Iată cum se petrec lucrurile la noi.

Ora de sexologie

Mai deunăzi am primit un  e-mail mobilizator, cu următorul text:

 Când a fost manifestaţia gaylor aţi preferat să  staţi în pat cu soţia (desigur, anormal, femeie), în loc să ieşiţi pe stradă si să participaţi dezbrăcat.

Aveţi copii,

In conformitate cu legile actuale,   gayi au dreptul să predea  la catedră.

La şcoală trebuie să li se spună, copiilor, care sunt beneficiile de a fi gay.

Nu rămâneţi impasibili !

Acţionaţi  acum !

Trimiteţi un e-mail pentru schimbarea programei, la Inspectoratul Scolar !

Asociaţia « Homo, hominis, erecticus »

Să mă prezint : sunt inspector şcolar în comuna Poponetzu  cam Jos, înfrăţită după Revoluţie cu comuna franceză La Belle Cour.

Nu am treabă cu gayi, întrucât sunt lesbian.

Profesorul care predă sexologia în  comună este un om foarte serios, practică meditaţia MI SE de tip activ.

Eu însumi am fost martor la şedinţele organizate de el în spirală pe paturi şi nu am avut nimic să îi reproşez, ba dimpotrivă, am numai cuvinte de laudă.

Anul trecut, când am fost avansat din cauza comportamentului meu ireproşabil de către Şeful de la secţia de agrement, am asistat la una din lecţiile profesorului pentru obţinerea gradului I.

Iată aproximativ cum a decurs acea lecţie memorabilă.

Îl voi lăsa chiar pe el sa v-o redea.

Dragi copii, azi avem lecţia despre sexul frumos.

Rog fetele din clasă sa părăsească imediat sala, întrucât le scutesc de această lecţie.

Ele sunt gălăgioase, nesuferite si nu le văd rostul aici, printre noi băieţii şi fetiţele.

Fetele s-au bulucit bucuroase spre uşă,  mai ales că era primăvară.

Printre ele s-au intercalat, ciudat, şi 2- 3 băieţi, dar profesorul i-a întors înapoi cu blândeţe : deşi aveţi şi voi dreptate, rămâneţi în clasă.

Copii, voi face  descrierea sexului frumos în aşa fel ca voi să nu vă înşelaţi niciodată în viaţă şi să îl recunoaşteţi dintre alţi travestiţi care mişună pe străzi.

În primul rând ce este sexul frumos ?

Scrieţi : sexul frumos este acea persoană indiferent de sexul aparent, cu care putem avea relaţii sexuale. Punct.

Cum arată sexul frumos ?

Dictez : începem de  sus în jos. Părul sexului frumos este de obicei scurt. Uneori apare şi lung, dar legat cu un şiret murdar în formă de coadă.

Avansând înapoi, spre partea de jos a  corpului, se remarcă un piept musculos.

Ceea ce vedeţi pe stradă, sub formă de 2 mingii de handbal, acelea sunt silicoane şi este bine să evitaţi persoana cu dezgust.

Avem aici o planşe la dimensiuni reale.

Ne interesează numai vederea din spate, de aceea  numai pe aceasta v-am pregătit-o  aseară, când exersam pe viu pentru lecţia de astăzi.

La pregătirea lecţiei a luat parte şi d-na, pardon, d-ul inspector aici prezentă.

Uitându-ne cu poftă la acest minunat corp de pe planşe (aici, copii, fac o paranteză de cultură generală : Leonardo da Vinci a fost un mare admirator al sexului frumos. El a mângâiat mulţi băieţaşi intimi de vârsta voastră).

Să revenim la planşe : remarcaţi pilozitatea excepţională, cu fire lungi şi groase ca de mistreţ, mai ales pe spate, braţe şi picioare.

Dacă am avea şi partea din faţă, care nu prezintă interes pentru voi, aţi observa şi o adevărată blană care împodobeşte pieptul şi sub buricul.

Remarcaţi apoi sistemul muscular.

Cât de armonios şi bine dezvoltat este. Uitaţi ce deltoizi si  tricepşi au braţele, terminate cu degete grosolane, şi aici , mare atenţie, nu subţiri ca nişte beţe cum au femeile, scuzaţi, am vrut să spun alţi oameni, cu o dezvoltare degenerată.

Priviţi laba piciorului : aceasta este plăcut să fie cât mai mare, adică nr. 48 sau 50 sunt de preferat.

Femeile, scuzaţi, adică alţi oameni, au nişte biete lăbuţe scârbos de mici, care îţi amintesc de nişte batracieni de mlaştină.

Apoi priviţi gambele păroase : ce bine sunt reliefaţi muşchii gemeni, despre care v-am predat la anatomia bărbatului.

La femei, pardon, la alţi oameni, gambele sunt netede, fusiforme sau mai durdulii, amintind de aceiaşi batracieni pulpoşi care orăcăie prin mlaştinile puturoase, trezindu-ţi scârba.

Să trecem mult iubitele mele fetiţe, pardon, băieţi, la partea cea mai importantă, la labiile sexului frumos, denumite popular aşa de sugestiv şi bombastic, ‘butchy ‘, în ortografie engleză.

Acestea la sexul nostru frumos sunt bine dezvoltate, proeminente şi muşchiuloase. Ele sunt concepute cu măiestrie de Creator, având dubla funcţie de stat pe WC pe moale, cât şi de a mă ţine eu de ele, ca de adevărate toarte, de te apucă o bucurie sublimă.

Atunci te simţi foarte aproape de al nouălea cer, fiindcă bărbatul e primul creat.

Iar  alte persoane, pe care nu vreau să le pomenesc, sunt concepute dintr-o biată coastă.

Femeile, pardon, alţi oameni, au şi ele aceste elemente, dar dispuse opus pe corp,  anormal, şi mult, mult atrofiate, deşi ca număr sunt mai multe, fără nici un rost.

Oricum te apucă greaţa numai când te gândeşti la aceste miniaturi, ca orice rămas în stadiu de fetus nedezvoltat.

În acest timp băieţii se cam foiau, parcă neliniştiţi de ce auzeau, mai ales cei care doriseră să părăsească sala odată cu fetele si încă vreo 5- 6. Câţiva, care făcuseră meditaţii acasă cu profesorul, erau  însă emoţionaţi de expunerea doctă şi provocătoare.

Un băiat, din cei dezinteresaţi, se uita pe furiş pe fereastra deschisă

În curte, pe o bancă, una din fetele din clasă, se săruta cu un băiat, în timp ce peste ei cerneau petale de flori albe din cireşul înflorit.

Profesorul se repezi, închise geamul şi, enervat, îl dădu afară pe băiat :

- Nu ştii sa apreciezi frumosul, măgarule. Degeaba îmi sparg pieptul cu tine. Afară !

Lecţia continuă, din ce în ce mai interesantă şi educativă.

Ei bine, undeva bine ascuns intre aceste imense labii, se află un orificiu rotund, curat, denumit eronat « anus ».

Voi insă sa-i  spuneţi corect « vagin ».

Cum se ajunge, mai bine zis, cum ajung eu în acest loc, veţi afla numai pe cale experimentală, în laborator.

El reprezintă punctul de unde începe pentru băieţii normali, minunata călătorie cu sexul frumos şi tot acolo se şi termină, ca si cum ar fi un circuit curistic, pardon, turistic.

Astfel se obţine împreunarea celor două sexe, care de fapt este unul şi acelaşi, dar activ si pasiv.

Un ultim sfat :

Feriţi-vă de acele femei, pardon, oameni, care poartă un fel de clopot denumit fustă, au şi faţa spână, cu o piele subţire rumenă şi catifelată, ca o petală de floare, dar floarea e de cactus.

Întrucât lecţia se apropie de sfârşit, trebuie să închei cu ceva important şi esenţial pentru mine.

Ştiţi că şcoala noastră nu are laborator de sexologie, acesta fiind şi singurul reproş al UE asupra învăţământului românesc, nelegat de o practică valoroasă.

Spre binele învăţământului românesc, eu am făcut eforturi interesate şi am organizat un asemenea laborator, la mine acasă, la care vă voi programa câte 3- 4 pentru a pune în practică lecţia  predată astăzi, precum şi alte cunoştinţe şi mai profunde.

Tot atunci veţi putea vedea la mine şi partea din faţă a planşei, în varianta reală, din carne, cu dimensiune variabilă.

 Acest amănunt nu ar fi apărut oricum pe o planşe din faţă, pentru că Ministerul Educaţiei face planşele castrate, motiv pentru care am considerat ca nu ar fi prezentat  interes pentru lecţia noastră de sexologie.

Rugămintea mea este  să nu pomeniţi absolut nimic părinţilor voştri despre lecţie şi nici despre experimentele din laborator, până la vârsta de 18 ani, când nu va mai trebui să le cereţi consimţământul pentru mariaj.

Atunci le veţi produce o surpriză aşa de mare încât nici nu v-o puteţi imagina la vârsta voastră, ah cât îmi place, de fragedă.

Veţi veni cu alesul inimii voastre şi veţi pleda din gay, pardon, din greu, pentru a le obţine consimţământul tatei şi mamei, aşa cum cere tradiţia noastră tâmpită strămoşească, pentru a vă putea întemeia un cămin şi a intra şi voi doi în rândul animalelor, pardon, al oamenilor.

De altfel şi d-na, pardon, d-ul inspector va asista la lucrările noastre practice si va participa activ dar pasivă, cu mare plăcere la ele.

Clopoţelul sună într-adevăr de ieşire.

D-l profesor iese mulţumit ţinând tandru la braţ pe d-na, pardon, d-l inspector, care îşi dăduse cu ruj pe buze, cu speranţa de a avea mai mulţi băieţi, pardon, fetiţe, de acum înainte în laboratorul lui echipat conform normelor UE, cu saltele pneumatice care te saltă mai bine.

În curte dădu cu ochii de băiatul şi fata care se sărutau tot mai pătimaş, dar se făcu a nu vedea nimic, întorcând capul cu scârba şi scuipând în iarbă.

Întrucât vântul îi era potrivnic, scuipatul ateriză chiar pe domnul inspector, pe decolteul adânc.

Cred, dragi părinţi, că e foarte bine să transmiteţi  toţi câte un e-mail de aprobare la inspectorat, fiindcă  îl voi primi chiar eu, inspectorul (staţi să îmi şterg rujul de pe buzele gurii, e bine de precizat, în contextul de faţă) de serviciu.

Le voi duce personal la Ministrul Educaţiei, care are un pat moale în birou, pentru a arăta că şi la noi, părinţii au deja o atitudine conformă cu normele europene din ţările avansate sexual.

A consemnat pentru dvs.,
Inspectorul Şcolar Bucă Marina, pardon Marin.

PS: Din camera alăturată, unde era "laboratorul", domnul "profesor" se lamenta "ai, ai, ai, ai aaaaaaaaaa"şi învăţa "elevii" , cum să stea ca  porumbeii (paloma), "cu curu, cu curu, cu curu", etc., folosind un fond sonor celebru, de sorginte sud americană.

Omul e singura fiinţă care îşi distruge casa

Imagini superbe din "Casa noastră- Terra".
O părticică din casa Omului (click aici) (video 8 min.)

Pretextul vieţii

 Lucrul strâmb 

Pe care cu eforturi îl fac,

Fluturându-l  apoi

Mulţumit şi triumfal,

Îl fac ca să arăt celorlalţi că exist.

Este un pretext inutil,

O statuie veche

Neobservată,

Dintr-o piaţă vastă,

Printre trecătorii grăbiţi.

Sau un mic peşte

Pescuit spre seară

Dintr-un Ocean

Universal

De neînţeles.

Căci,

Orice aş face,

O respiraţie uşoară

Ca aceasta,

Un suspin,

Care abia ar clinti un puf de păpădie,

E tot ce lăsăm, 

În definitiv,

În lumea aceasta.