Pe care cu eforturi îl fac,
Fluturându-l apoi
Mulţumit şi triumfal,
Îl fac ca să arăt celorlalţi că exist.
Este un pretext inutil,
O statuie veche
Neobservată,
Dintr-o piaţă vastă,
Printre trecătorii grăbiţi.
Sau un mic peşte
Pescuit spre seară
Dintr-un Ocean
Universal
De neînţeles.
Căci,
Orice aş face,
O respiraţie uşoară
Ca aceasta,
Un suspin,
Care abia ar clinti un puf de păpădie,
E tot ce lăsăm,
În definitiv,
În lumea aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu