Veţi citi cele mai duioase şi, fără nici un dubiu, sincere epitafe, scrise de oameni.
Iată câteva exemple, care m-au emoţionat:
Mai întâi pleacă la Ceruri, cei mai buni.
Noi mai rămânem aici, puţin, să îi plângem şi să ne fie dor de ei.
Prietena noastră dragă, ne vom revedea.
Un fulg imaculat de păpădie, s-a pierdut în zare, printre lacrimile noastre, odată cu ultima ta suflare.
Dorul nostru de tine nu se va stinge, până nu îl vom prinde în Ceruri.
Dormi, dragă prietene, sub petale albe de flori, udate de lacrimile noastre.
Dorul de tine va veghea să nu ţi se tulbure pacea de veci.
Uneori, privindu-ne în ochi, te rugam să nu pleci "acolo" înaintea mea.
Tu întorceai capul, şi te uitai cum afară plouă.
Ştiai că va fi singura dată când nu mă vei putea asculta.
Cum se zice, comentariile sunt de prisos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu