Munca o poţi iubi, o poţi detesta, o poţi ierta, o poţi părăsi pentru alta.
De fapt toate deodată.
O iubeşti atâta timp cât rezultatele ei îţi aduc satisfacţii, o deteşti atunci când caracterul ei repetitiv, sisific, te epuizează.
E ca şi atunci când îţi iubeşti soţia, ca pe o amantă.
Oricum, munca e un factor prea complex şi determinant, faţă de care să ai o poziţie stabilă şi singulară.
Poate aici este şi frumuseţea ei epuizantă.
