Clonarea în apă

(Înainte de a citi cele de mai jos, pentru a nu mai înţelege nimic, e bine să citiţi şi Clonarea în vid, dintr-un nr. anterior.
Sau, şi mai bine, renunţaţi.)

Notă
Cercetările pe plaja de la Marea Neagră au continuat, după ce a fost publicat primul document.
Recent a fost dezgropat un alt document, în acelaşi vechi limbaj al Internetului.
(cât de arhaic, faţă de comunicarea actuală, litere cuneiforme imprimate cu aparatul Morse pe bandă invizibilă).
În prezent există 2 specialişti care cercetează şi colectează permanent meduzele moarte, ca şi mucurile de ţigară de pe plajă.
Iată documentul recuperat recent, cu valoare de excepţie.
(Putem afirma astfel că Marea Neagră devine încet - încet o Mare Moartă.)

1. Un sudanez a fost condamnat sa se insoare cu o capra. Proprietarul animalului l-a surprins pe barbat comportandu-se cu animalul ca si cum i-ar fi fost sotie, asa ca l-a legat si l-a dus in fata consiliului batranilor din sat. Acestia l-au obligat pe barbat, conform obiceiurilor locale, sa ii achite proprietarului caprei o "dota" de 50 de dolari, deoarece a necinstit-o si sa ia animalul acasa, ca "nevasta", relateaza Romantica.2. Cristina Spatar face crize de nervi daca nu e satisfacuta sexual. Surse din anturajul cintaretei sustin ca "regina" este mai mult decit innebunita dupa sex, iar daca barbatul cu care are o relatie in momentul respectiv nu corespunde cerintelor sale, care se pare ca nu sint chiar atit de ortodoxe, face adevarate crize de nervi, scrie 7plus.3. Sperma din maduva. Cercetatorii de la Universitatea Tyne, din Newcastle, au descoperit o metoda de a transforma in laborator celule din maduva spinarii provenind de la femei in sperma. Astfel, rolul barbatului in cuplu se diminueaza, acesta nemaifiind necesar pentru conceperea copiilor, scrie Cancan.4. Polonezii isi maresc penisurile in Rusia. Sute de polonezi stabiliti in Marea Britanie se duc in Rusia sa-si faca operatii de marire a penisului, informeaza Cancan. Pe langa preturile mult mai mici decat cele din Regatul Unit, respectiv 2.000 de euro pentru interventie, cazare si drum, polonezii si sute de britanici, recunosc ca operatiile realizate de chirurgii rusi sunt superioare celor din Vest, iar rezultatul intrece orice asteptare.
(Sursa Hotnews)

Iată, deci, ce harababură era în vremurile de mult apuse, cu toate eforturile oamenilor primitivi.
După ce din primul document descoperit, aflam pericolul terorismului şi măsurile puerile azi,luate pentru combatere, iată aflăm din al doilea document, ce probleme ridica sexul (oare ce e aia?) şi rezolvările empirice.

Autorităţile te căsătoreau cu capre cinstite, necinstite.
Femeile făceau crize de nervi sexuali.
Sperma era prelevată de la coloana vertebrală atât de flexibilă a femeii.
În încercarea lor disperată de a îşi salva rolul în partidele de sex, bărbaţii aduceau penisele (sic) la dimensiuni cabaline.

Ordinea la care s-a ajuns acum, dovedeşte progresul enorm al Omenirii în probleme de sex.
Totuşi trebuie să fim recunoscători înaintaşilor noştri, care, prin ignoranţa lor, au împins înainte progresul, care de obicei merge înapoi.

Şi acestea toate, datorată clonării, fie în vid, fie în apă, din secolul ajuns la 25,5.


Clonarea în apă

Motto
E Timpul care foşneşte neîncetat,
Sau valurile mării care udă nisipul ?
(anonim, sec. III)

Personaje: Bebe, Pepe, Pepa, Eu1, Eu2, nevasta clonată, căţei.

Reiau istoria mea, din momentul când am intrat cu Bebe, la verificarea identităţii, în aeroportul de avioane cu vid greu.
Când m-am prezentat la aeroport la punctul de control a identităţii, pentru îmbarcare în avion, am fost bruscat amabil de ofiţerul superior, direct în fundul Mării Negre.
Bebe şi Pepe au ieşit pe aceeaşi uşă deodată, în Lume şi nu i-am mai văzut.

Pentru deplasare în adâncuri, am folosit un submarin deschis, propulsat cu apă de mare.
Apa, din punct de vedere uman, e o starea lichidă a vidului.
În prezenţa ambelor nu există aer şi mori axfisiat dacă le tragi în piept.

Probabil nu mai corespundeam portretului robot, făcut de pe baza firelor de păr, predate de tatăl meu la Oficiul Clonării, la înregistrare.
(fac o paranteză: în trecut înmulţirea se făcea prin spermatozoizi, care erau foarte mofturoşi, iar acum, după apariţia clonării, prin fire de păr.Acestea sunt mult mai stabile în orice orificiu corporal ar pătrunde).
Mă dezvoltasem deci anormal, faţă de prevederile Softului Mondial.
Într-adevăr în leagăn ascultasem zi şi noapte manele.

Ajuns la fundul mării, am fost încadrat la serviciul de ecologizare.
Mai concret la ştergerea fundului de excremente de la cartofii MC Donalds.
Nu după mult timp a sosit şi, probabil, soţia mea.
Ochii ei erau acum negrii, din cauza apei de Mare Neagră, nu ca la suprafaţă albăstrui, ca o reflexie a cerului.
În rest era neschimbată.
Şi uitase că am trăit împreună.
Ea a fost, ca şi mine, repartizată la curăţat fundul.
La fund am lucrat amândoi, morţi, 20 de ani.
După 20 de ani (tot conform Alex. Dumas- tatăl) ni s-a dat o muncă intelectuală, conform pegătirii.
Într-o dimineaţă, am fost ejectaţi pe plajă, pentru a curăţa meduzele moarte împănate de fumători cu mucuri de ţigară.
Tocam materia primă mărunt cu macetele.
Apoi era ridicată de chelnerii de la bufetele unde se servea fructe de mare proaspete, cu garnitură de mucuri de ţigară în scrumiere.
Făcând o muncă intelectuală, simţeam şi nevoia unei relaxări emoţionale.

Chiar când am ieşit din apă, spre mine s-a bucurat o căţeluşe, de parcă mă aştepta.
Avea 20 de ani şi 6 pui mici de vârsta ei.
Am botezat-o Pepa, în memoria căţeluşei noastre şi a bravului Bebe.
Ne-am ataşat şi noi, dar numai emoţional, nu şi fizic, de ea.
După ea se ţinea Pepe, şmecherul căţeluş, care, din când în când, se ataşa de ea fizic, ca o remorcă.
Le strigam de câteva ori: huo!
Ce mai, lipsea doar Bebe.
Dar curând urma să apară şi el.

Sectorul nostru de curăţat meduze cu ţigări, era de la Constanţa la Vama Veche.
După aceea, peste graniţă, curăţenia era preluată de colegii bulgari cu ceafa groasă (cf. Eminescu).
Locuiam într-o vilă din marmură de stuf, la Stufstock.
Într-o zi, tocmai când tocam o meduză vie care ţipa, am ridicat capul şi m-am văzut clar venind spre mine.
Pentru a evita orice confuzie, voi denumi aceste persoane Eu1, respectiv Eu2.
Am observat că între noi era o singură deosebire: Eu1, adică eu, chema prietenul lui Pepa, Pepe, iar Eu2, adică el, Bebe.
Parcă mai trăisem odată situaţia asta (vezi, te rog, episodul precedent) doar că soţia de acum, nu mai plângea.
Deci, iată că venise şi Bebe, adus cu gura de Eu2.
Eram din nou, cu toţii.
Altceva, am mai constatat, dar nu am spus la nimeni: când se culca cu Eu2, soţia se scula tristă.
E adevărat, că Eu2, refuza să se dezbrace de chiloţi, în prezenţa ei.
……………………………….

Raportul Ofiţerului Superior:
Sunt ofiţer superior la Oficiul Clonării din portul de submarine descoperite din Constaţa.
Am fost avansat de la Clonarea în vid, la Clonarea în apă, acum 20 de ani, când am rezolvat perfect greşit cazul tatălui lui Bebe.
Deunăzi trecând pe plajă, spre casă, am văzut o echipă de oameni sărmani, unul din ei fiind chiar tatăl lui Bebe, care alergau, printre mucuri de ţigară, să prindă meduzele moarte.
Erau doi bărbaţi la fel, iar femeia era o clonă, fiindcă avea ţâţele inversate.
Unul din bărbaţi, nu avea sex, deci era şi el o clonă.
Acestea sunt singurele diferenţe secrete, cunoscute numai de noi, cei de la Oficiul Clonării.
La un moment dat, lucrând cu maceta, accidental, unul din cei doi, cel care îl avea, şi-a tăiat un organ.
Era un accident clasic de muncă, specific numai bărbaţilor.
Celălalt, a luat organul de jos şi a fugit la spitalul regional Constanţa, unde a fost transplantat de dr. Ciomu.
Celălalt celălalt, venit în fugă, urlând, a fost prins de gărzile de la clonare şi, deoarece nu corespundea cu Softul Mondial de Urmărire a Persoanei, Până la Oprirea Definitivă a Respiraţiei, a fost aruncat în mare, ca să cureţe fundul.
În fond clonele au ajuns să coste o nimica toată.
Pot fi aruncate, dacă au fost desfigurate, măcar odată.
Dar de obicei sunt duse la abator, fiindcă sunt comestibile.
……………………………

Sunt Eu2 şi lucrez cu soţia pe plajă, la strâns meduze cu ţigară în colţul buzelor.
Pepa s-a jucat numai cu Bebe şi a făcut iar, singură, ca acum 20 de ani, un căţel cu părul creţ.
Soţia mea, s-a jucat doar cu mine (sper) şi a dat naştere unui băieţel, tot cu părul creţ.
Acum se scoală de dimineaţă veselă de lângă mine şi cântă manele lângă leagăn.

La Oficiul de Clonare în apă am predat deja câte 3 fire de păr de la Bebe şi de la micul căţel al Pepei.
Sunt atât de asemănătoare, că nici nu mai contează sub ce nume le voi preda.
……………………………………

Noaptea valurile mării aştern meduze peste ţigări.
Din mare, iese, la fiecare oră, capul meu ud de apă şi urlă de mi se face mie părul măciucă, că îi folosesc un organ.
Mă trezesc ud din stuf şi cred că eu sunt cel care a ieşit din mare.
Soţia mă întreabă speriată: eşti tu dragă? şi mă pipăie mereu în acelaşi loc.
Când se asigură, se nelinişteşte şi mă trezeşte.
Femeile chiar şi clone, tot femei.

Mâine Eu2, Bebe şi căţelul ne ducem să ne îmbarcăm în vaporul fără fund.
Mai întâi vom trece pe la verificarea identităţii.
E doar o verificare de rutină, bazată pe cele 3 fire de păr, iar ofiţerul e acelaşi care m-a mai trimis în fundul mării.

Astă noapte, preocupat de voiajul care urma să îl fac mâine, am visat că nevastă-mea este capră.
.................................................
Uneori, privind absent în largul mării, repet şi eu (doar o clonă), după acel anonim, din sec. III:
E Timpul care foşneşte neîncetat,
Sau valurile mării udă nisipul ?

Eugen Danescu